Izolare. La 51 de ani, Marian Nicolita a fost condamnat la singuratate de familia lui Adrian Artene Cu buricele degetelor mancate de var, scoate din buzunarul unor pantaloni trei sferturi o carte de identitate soioasa. Intinde mecanic actul respectiv catre noi. „Nicolita Marian. Parinti: Tanase si Tudora. Locul nasterii: Faurei, in ?57. Domiciliul: tot Faurei, strada Pietii. Asta scrie aici!”, ne explica, lapidar, barbatul. E singurul lucru care il mai leaga de familia lui, de fiul sau, fotbalistul Stelei, Banel Nicolita. Amintirile i s-au estompat, pare un om fara trecut. Prezentul inseamna doar munca, pe unde apuca, de dimineata pana noaptea, pentru un pachet de tigari si o paine cu 7-8 felii de parizer. Are, insa, demnitate. Respinge initial dialogul cu noi. „Eu sunt nimeni. Nu sunt tatal lui Banel. Daca aveti ceva de munca, vorbim? Sunt doar un tigan care munceste cinstit!”, ne spune Marian Nicolita. La 51 de ani, a fost tocmit de o familie de caldarari din Buftea sa spoiasca o camera de lut. „Fac si eu ce pot. Am noroc acum ca dorm la oamenii astia. Stau unele nopti si plang ca nu stiu incotro sa o iau a doua zi. Cand termin aici, plec la Ramnicu Sarat, ca m-a chemat cineva acolo, sa zidesc o bucatarie. Apoi, habar n-am ce se mai intampla”, se destainuie barbatul. Poarta un tricou cu sloganul unei firme sarbesti, pentru care barbatul a muncit pana prin luna aprilie. „Am fost la constructii in Serbia, dar am avut ghinion. A cazut o schela peste mine si am stat mai mult timp in spital. Cand m-am externat mi-au dat oamenii bani sa ma intorc in tara, ca n-aveam nicio letcaie. Am venit la Buftea, la sora mea, dar nici ea nu ma prea poate ajuta?”, continua barbatul.
Scoate ezitant o tigara din pachet. Le are numerotate, insa se invoieste pana la urma sa o aprinda: „Mi-am zis sa fumez mai incolo, dar ca stam de vorba, dau gata una”. Inevitabil, marturisirile ajung la fiul sau, Banel Nicolita. Nu mai stie nimic despre el. Nici ziarele nu le citeste, parca incercand sa se rupa definitiv de trecut: „Am vrut odata, acum cativa ani, sa vorbesc cu el. M-am dus la Steaua, dar a pus bodyguarzii pe mine! Mi-a zis sa nu-l mai caut! De atunci n-am mai auzit nimic de el. Nici la televizor nu ma uit, nici ziarele nu le citesc. Sa fie sanatos?”. Sotia si ceilalti copii ai lui traiesc in continuare la Faurei. Pe locul unde candva era vechea casa parinteasca a lui Marian Nicolita, Banel a ridicat o vila cu banii castigati din fotbal. „Mi-au distrus si casa, dar n-am pretentii. Ei cu viata lor, eu cu a mea”. Motivul pentru care familia l-a izolat a fost alcoolul. Sotia l-a acuzat ca arunca banii pe bautura si nu l-a mai primit acasa. „Mai beam si eu ca omu?, dar acum nici nu mai pun gura pe pahar. Ce-mi trebuie mie bautura, ca si asa am multe probleme”, incearca Marian Nicolita sa ne convinga ca si-a spalat pacatele din trecut. Cartea de identitate e singurul tablou de familie care i-a mai ramas: „Parca il vad pe Banel in poza asta, a mea? Imi pare rau ca nu sunt si eu cu el si cu familia mea, dar asta e. Dumnezeu ne da si rele!”
Contactat de CANCAN, fotbalistul Stelei refuza sa-si mai aminteasca de tatal lui. „Nu e adevarat ca m-a cautat si ca am pus bodyguarzii pe el. Eu am plecat de la 15 ani de acasa si nu eu l-am alungat. Nici mama. A plecat singur, ca asa a vrut. Pentru mine, important e acum ca fratii mei, ca mama sunt bine. I-am ajutat cat am putut si am s-o mai fac. Despre tata, ce sa zic… Nimic!”, ne-a declarat Banel Nicolita.